Dorim însă să menţionăm şi alte persoane care s-au implicat în proiect:

• Manager de proiect – Monica Brânduşescu;
• Fotografie – Alexandru Spineanu;
• Grafică – Georgiana Vlahbei şi Dragoş Olteanu;
• PR (Relaţii Publice) – Cristina Stoenescu şi Cătălina Murariu;
• Site – Olivian Breda şi Ion Cosmovici;
• Găzduire eveniment – Bianca Benescu;
• Comunicare online – Alexandra Popa.

Companii:

• Oriflame – catering;
• Fundaţia “Noi Citim” – premii în cărţi;

Tuturor acestora, le suntem recunoscători!

Scrie-ne repede.

Poze de la a doua zi a evenimentului şi link către album.

Florin Glinţa şi Anda Marian – Decizia de carieră: alegere emoţională sau valorificarea propriului potenţial
(Puteţi vedea şi alte informaţii despre cei doi în: Talentgate.ro, blog, LinkedIn, Facebook, LinkedIn, Ziarul Financiar)
Au recomandat, în vederea luării unei decizii autentice de carieră, întocmirea în prealabil a unui chestionar de profil vocaţional, disponibil pe Talentgate.ro, în urma căruia fiecare respondent primeşte o evaluare, însoţită de feed-back-uri legate de orientarea în carieră. Totodată, persoanele care completează chestionarul beneficiază de oportunitatea de a intra în baza de date Talent Gate, prima companie de orientare în carieră, urmând să fie recomandaţi angajatorilor în momentul în care există joburi potrivite, conform profilului realizat.
Anda Marian accentuează pe importanţa de atinge performanţe într-un anumit domeniu, lucru care dovedeşte a fi util inclusiv în momentul în care abordezi un cu totul alt registru profesional.
Talent Gate este o iniţiativă profesională dedicată: orientării talentelor, descoperirii potenţialului şi scurtării drumului către succes al membrilor înscrişi pe site.

Alexandru Ciochia – Visul tău e eficace?
(Puteţi vedea alte informaţii în: Radio Lynx, LinkedIn, blog, Facebook)
Pornind de la întrebarea “Câţi oameni ai cunoscut în ultima lună?”, Alexandru Ciochia a scos în evidenţă importanţa socializării şi a consolidării de relaţii cu ceilalţi. Astfel, ne-a împărtăşit experienţa sa, prin care, în mod total neaşteptat, un fost coleg de liceu i-a devenit principalul partener de afaceri, ajutându-l să-şi pună pe picioare unul din cele mai importante proiecte – radio Lynx. Acest lucru pune în lumină posibilitatea de a crea conexiuni valoroase în viaţa ta profesională cu oameni care la început îţi pot fi doar colegi sau simple cunoştinţe.
În egală măsură, Alexandru i-a sfătuit pe participanţi ca, dacă au un vis pe care vor să şi-l împlinească, sau anumite competenţe care i-ar recomanda pentru o poziţie sau alta, să îndrăznească să şi le exprime, pentru că altfel e foarte greu să primească sprijin, dacă nimeni nu ştie la ce ar fi buni.

Andrei Popescu – Noi şi comunitatea!
(Puteţi vedea alte informaţii în: HotNews.ro)
Andrei Popescu a propus o abordare interactivă a unei ore în care participanţii au putut reflecta la planurile lor şi la modul în care acestea pot interacţiona într-o comunitate.
Timp de cinci minute auditoriul a ţinut ochii închişi, iar la îndemnul lui Andrei, au avut acest răgaz pentru un exerciţiu al explorării propriilor lor viziuni în carieră. Curând însă, tăcerea a fost înlocuită de mutarea scaunelor pentru aranjarea lor în trei cercuri de discuţie.
La acest moment, cele trei grupuri au început să discute despre ceea ce au văzut participanţii în cele cinci minute de căutare a planurilor de carieră. Scopul fiecărui grup a fost identificarea unor căi de organizare pentru a putea ajunge la destinaţia întrevăzută, indiferent de care era aceasta pentru fiecare persoană. Câteva dintre soluţiile comune fiecărui grup au fost: organizarea priorităţilor şi a opţiunilor proprii, gândindu-te şi la ceea ce nu vrei să faci, identificarea propriilor pasiuni şi a oprtunităţilor care ţi se deschid.
Aceste două etape au fost urmate de o discuţie liberă condusă de Andrei Popescu în care se oferea definiţia comunităţii. Sistemul de referinţă se schimbă, de la cartier, la oraş, la întreaga planetă, dar concluzia importantă rezidă în definiţia propriului rol în comunitate. Participarea activă în cadrul acesteia, implicarea în problemele şi soluţiile acesteia, pot fi un indicator bun al propriilor pasiuni, interese şi a dezvoltării planurilor în carieră.

Doina Ruşti – Decizia justă
(Puteţi vedea alte informaţii în: website, Wikipedia, Librarie.net, Ziarul Financiar)
Fiecare om vine la conferinţe inclusiv pentru a vorbi, nu neapărat pentru a asculta.
O decizie depinde de mai mulţi factori, care îşi spun, în final, cuvântul, prin urmare societatea din jurul tău ia, în fapt, decizia.
Carte recomandată spre lectură – “Căile persuasiunii: modul de influenţare a comportamentelor prin mass-media şi publicitate”, de Jean-Noel Kapferer.
În momentul de faţă ai opţiunea de a te poziţiona la mijlocul a două domenii – poţi amâna o decizie pentru mai târziu, spre exemplu poţi urma cursurile Facultăţii de Antropologie sau a unei Facultăţi de Limbaj (la care predau profesori de la Facultatea de Matematică, dar şi Facultatea de Litere).
Orice fiinţă are un talent al său, şi e bine să iei o decizie în funcţie de acel talent pe care îl ai.
Pe baza talentului tău se construieşte o decizie, dar şi viaţa ta se proiectează în viitor tot pe baza acelui talent.
În orice meserie te duci, poţi cola talentul tău pe acea meserie.
E bine să fii atent la lucrurile foarte pragmatice, mărunte, abilităţi pe care le poţi folosi în orice meserie.
Doina Ruşti recomandă să încercăm teatrul, un adevărat instructor al emoţiilor, foarte bun dacă ai deficienţe de comunicare. La teatru poţi face toate experienţele posibile.
Dacă eşti în căutarea unei soluţii pentru o problemă, nu contează dacă reuşeşti din prima încercare. Experimentarea e excelentă.
Alegerea cea mai importantă în viaţă se leagă de viitoare meserie şi asta ţine de un plan.
Pe de altă parte, perseverenţa este duşmanul cel mai crunt al unui om care îşi alege drumul în viaţă, ea ucigând esenţa frumoasă a vieţii. Explicaţia? Nimic din ceea ce faci până la sfârşit nu îţi dă satisfacţie.
Simbolurile ţin de educaţie – nu poţi fi legat de o zonă simbolică la care nu ai fost conectat vreodată.
Există un fond în tine, pe care, oricât l-ai instrui, este dominat de predispoziţii native.
Când iei o decizie, de fiecare dată ştii dacă ai luat decizia bună sau rea.
E bine să nu stai într-un loc în care eşti măcar 10% nefericit.
Singura decizie care contează în viaţă este să nu ai stăpân.

Lia Perjovschi – Discuţie liberă în jurul temei vocaţionale
(Puteţi vedea alte informaţii în articole din Gândul, 9AM, ICR)
E bine să ai mai multe opţiuni de carieră, nu doar de la A la B, ci chiar de la A la Z.
Acumularea de informaţii te face să ai opţiuni.
O carieră în artă este o opţiune foarte bună dacă vrei să nu ai reguli.
Nimic nu e uşor în viaţă, ce pare uşor e plătit altfel – te pierzi pe tine. Iar dacă tot nu e nimic uşor, măcar fă ceva care să îţi placă, o să îţi pară un pic mai uşor.
Oamenii nu sunt rău intenţionaţi, dar la anumite moment pot arăta dezinteresaţi de tine. Însă, în cele din urmă, intenţia oamenilor este una pozitivă (sau cel mult neutră).
E foarte important să ai o imagine de ansamblu asupra lumii în care trăieşti: unde trăieşti, ce se întâmplă în jurul tău, să te cunoşti pe tine.
Nu vei înceta vreodată în cursul vieţii să înveţi.
Greşeala în sistemul de învăţământ din România e că învăţăm reguli care nu sunt valide.
Pentru a face artă, nu e obligatoriu să fii creator (sculptor, pictor, etc.), poţi fi foarte bine să vinzi şi să cumperi artă.
Lia Perjovschi a spus că nu crede în revoluţii sângeroase sau provocări de mase, pentru că acestea presupun o manipulare, care e rea chiar dacă intenţia din spatele manipulării e una pozitivă.
Suntem obligaţi pentru noi înşine să dăm ce e mai bun din noi.

Alexandru CIUCU – The influence of family tradition in choosing the career
(Puteţi vedea alte informaţii în: Site personal, interviu Wall Street, Facebook)
Au fost două lucruri permanent în viaţa lui Alexandru Ciucu: costumele şi APACA (Atelierele Publice Autonome de Confecţii ale Armatei).
În orice afacere, cel puţin la început, trebuie să controlează că oamenii au înţeles ce e de făcut şi că lucrurile merg bine de la sine.
Samric realizează haine foarte bune la preţuri competitive.
De ce e un brand foarte bun? Este un brand de nişă, sunt aproape singurii care fac doar la comandă şi au relaţii publice de calitate.
Cel mai bine faci lucrurile la care te pricepi.
Costumele clasice au marele avantaj al detaliilor.
Se interesează foarte mult ca lucrurile pe care le fac să placă oamenilor.

Sandra Ecobescu – Cum să alegi vocaţia cu sufletul şi cum să îţi faci meseria cât mai bine cu mintea
(Puteţi vedea alte informaţii în interviuri Evenimentul Zilei şi RRI)
În marile alegeri (viaţă, carieră) trebuie să alegi cu sufletul, mai degrabă decât să gândeşti, să urmezi tradiţia familiei, să iei decizia dintr-o motivaţie pecuniară sau să urmezi nişte tipare predefinite.
Facultatea de Litere este foarte frumoasă, pentru că întâlneşti oameni interesanţi şi inteligenţi şi ţi se deschid noi oportunităţi.
La studiile din Grecia, în jumătate din timp erau greve.
E bine să faci un stagiu de câţiva ani într-o corporaţie, în acest fel poţi să înveţi cum funcţionează lumea.
Din păcate, nu suntem învăţaţi să descoperim talentele, iar părinţii şi şcoala nu te ajută foarte mult în această direcţie.
Una din cele mai importante calităţi ale unui om este bunul simţ.
Când ai tendinţa să fii sub stres puternic, ai nevoie de lucruri noi. Dorinţa de a avea lucruri noi dispare odată cu stresul.

Cătalin Mitulescu – Creativitate şi implicare în producţia cinematografică
(Puteţi vedea alte informaţii în: Wikipedia, interviu Mediafax, CV, IMDb)
Este important să ai experienţe noi, să încerci, dar să ai şi relaxarea să poţi să renunţi.
Unui cineast îi place să povestească ceva, dar şi să vadă reacţia celor din jur. E bine, în această direcţie, să îţi placă să asculţi poveşti.
Un producător e acela care ascultă o poveste sau o citeşte sau vede un om care spune o poveste sau citeşte o carte sau vede o poveste pe stradă şi vrea să împărtăşească şi altora.
Lui Cătalin Mitulescu îi displace cultura de un anumit nivel, care te face să te uiţi de sus la unele lucruri.
Niciunul din regizorii din noul val nu ar fi existat fără festivalul de la Cannes, chiar dacă acest festival poate fi un pic superficial.
Primele filme pe care le faci, nu neapărat ca şi regizor, ci chiar şi ca producător, îţi rămân în minte.
Mai demult era foarte simplu să te întâlneşti cu cineva şi să te uiţi la un film, însă în ziua de azi apar tot felul de scuze când e vorba să te uiţi la un film şi e mai greu să vezi un film cu cineva.
Publicul din România e mai exigent, se simt exagerările uşor, se simt notele false şi deseori se compară filmele româneşti cu cele străine.
La sfârşitul zilei, ca să faci filme trebuie să îţi placă filmul. Filmul e un spectacol.
În prezent, e mai important cum spui o poveste decât povestea în sine. Poţi avea foarte multe poveşti, dar trebuie să înveţi să le transmiţi.
Ţi se poate întâmpla să fii în pană de idei sau să ai două idei contradictorii (şi intervine problema alegerii corecte).
Ca să creezi ceva, e bine să te ajuţi de lucrurile din jurul tău – îţi poţi ajuta imaginaţia.

Mihai Iordache – Viaţa ca o călătorie
(Puteţi vedea alte informaţii în: Punctulzero, Pathzero, Facebook)
Obiceiuri întâlnite în călătoria lui prin Asia: discuţiile între un bărbat şi o femeie, străini unul de altul, pot avea loc doar în contextul în care discuţia are loc într-o situaţie în care femeia este alături de familia ei. Altfel, e foarte complicat ca un bărbat să intre în discuţie cu o femeie.
Nu ar trebui să avem hobby-uri, ci tot ceea ce facem ar trebui să facem cu pasiune.
E necesar să avem o congruenţă între mine, ca şi persoană, gândurile mele, cuvintele pe care le spun şi faptele mele. Toate acestea, ca un întreg, ar trebui să fie în congruenţă.

Vedeţi şi ziua întâi şi programul evenimentului.

Poze de la prima zi a evenimentului şi link către album.

Monica Brânduşescu – Cuvânt de bun-venit la Şcoala Vocaţională “A treia cafea”
(Puteţi vedea alte informaţii în: HotNews, Blog, LinkedIn, Twitter)
Monica Brânduşescu, iniţiatoarea proiectului “A treia cafea”, a deschis sesiunea de conferinţe şi workshop-uri printr-un cuvânt de bun venit în care a povestit geneza unui vis personal – însuşi visul de întemeiere a şcolii vocaţionale, aceea care tocmai îşi deschidea porţile – “A treia cafea”.
Monica a pus accent pe lucrurile pe care le poţi învăţa de la însuşi visul tău, cum ar fi faptul că, pentru a se împlini, te obligă să te ridici la înălţimea lui, să creşti odată cu el. De la visul său, ea a învăţat că nu poţi fi nici măcar autorul propriului proiect până nu vei ajunge autorul propriei identităţi. Astfel se revelează şi ordinea verbelor fundamentale din orice limbă: a fi, a face, a avea. Pentru că nu poţi avea nimic până când nu faci ceva pentru acel lucru, şi nu poţi face lucruri cu sens până când nu eşti tu însuţi cineva cu un chip şi voce ferm conturate.
Pornind de la ideea că garderoba destinului este plina cu diferite costume şi podoabe, Monica Brânduşescu i-a încurajat pe participanţi să probeze cât mai multe astfel de costume, în vederea atingerii propriei identităţi şi pentru a vedea care dintre ele li se potrivesc cel mai bine.
Ţine de specificul perioadei de adaptare sociala să purtăm o întreagă suită de măşti. Acestea pot avea funcţii şi roluri operaţionale, care să ne fie de real folos în anumite situaţii. Însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că masca are o natura parazitara – dacă o folosim îndelung tinde să ne oculteze propria identitate.
Pentru a descrie drumul către sine, Monica a făcut apel la metafora folosită de Michelangelo în încercarea lui de a-şi defini arta de sculptor. El spunea că nu face decât să înlăture surplusul de pe chipul sau forma ascunsă în piatră pentru ca acestea să iasă la lumină. La fel ar trebui să facem şi noi pentru a ajunge să ne cunoaştem – să îndepărtăm diferitele măşti conjuncturale şi să renunţăm la etichetele pe care ni le atribuie ceilalţi.
Cunoaşterea de sine presupune un exerciţiu de tip arheologic, pentru care este nevoie de curaj, atenţie şi răbdare.
Pentru ca acest demers să fie însă cât mai rodnic, este nevoie sa învăţăm să fim cât mai buni parteneri pentru noi înşine – să ne respectăm, să ne fim devotaţi, să ne preţuim calităţile, să ne acceptam limitele, şi mai ales să ne iubim.
Suntem creaţi dintr-o întreagă constelaţie de trăsături care alcătuiesc ansamblul a ceea ce suntem. Ele se pot dovedi instrumente preţioase în dezvoltarea de sine, pe care trebuie să învăţăm să le mânuim, să le rafinăm, să le perfectăm, dar mai înainte de toate să le cunoaştem.
Acesta este rostul Şcolii Vocaţionale “A treia cafea” – să le fie alături tuturor celor interesaţi în acest demers de recuperare a propriei lor căi, a intrumentelor cele mai utile, dar şi a posibilelor modele ce îi pot inspira şi ajuta să devina eroii civilizatori ai propriilor lor poveşti.

George Ivaşcu – Despre frica de a fi tu însuţi
(Puteţi vedea alte informaţii în: Teatrul Metropolis, Port.ro, Cinemagia)
George Ivaşcu a discutat despre “Frica de a fi tu însuţi”, trecând cu mult umor, uneori chiar cu autoironie, dar şi cu multă înţelepciune prin diverse registre – de la cele legate strict de individualitate, până la probleme de mentalităţi sociale şi de prejudecăţi.
A elaborat asupra modului în care poţi să-ţi dezvolţi abilităţile cheie, pornind inclusiv de la anumite labilităţi naturale, pe care le poţi converti în mod creativ în calităţi personale fundamentale (exemplu: faptul de a fi mic de statura poate fi compensat prin expansivitate, frica de a şofa poate fi învinsă folosindu-te de imaginaţie şi gândind că eşti la bordul unui avion). A discutat despre beneficiile jocului la nivel de inventivitate şi creativitate, despre sfidarea limitelor ce ne sunt impuse pas cu pas prin educaţie şi despre cucerirea propriei libertăţi de a fi – “omul este născut liber” (Alfred Adler).
Regulile nu se impun, ci se negociază în cadrul fiecărui joc sau a fiecărei situaţii.
“Monologul nu este ceea ce spui, ci ceea ce nu mai poţi să taci.”
Pentru a fi convingători, trebuie să ne concentrăm pe “ce” transmitem, şi mai puţin pe “cum”.
Suntem cu toţii roadele propriilor noastre gânduri.
Dragostea nu este chimie, ci alchimie care te transformă – animus şi anima.
Există o distincţie între a acţiona cu putere şi a actionă în forţă.
Actorul modelează efemerul, el este un “sculptor în zăpadă” – a fi actor înseamnă a-ţi păstra permanent abilitatea de a fi copil.
Adesea uităm sensurile cuvintelor şi avem tendinţa să sărim peste preambul.
Echilibrul este cheia armoniei – suntem creaţi inclusiv fiziologic ca naturi duale: expirăm şi inspirăm, viaţa însăşi este ca o electrocardiogramă, cu suişuri şi coborâşuri. De aceea, ar trebui să ne ferim de liniile drepte, care generează monotonie, preferând căile sinusoidale.
Toate excesele conduc la probleme. Nu există persoane frumoase sau urâte, totul ţine de modul în care ne imaginăm lucrurile. Autopercepţia emană, la rândul ei, percepţii de un anumit fel despre noi înşine.
Situaţiile de care ne este frică pot fi depăşite tratându-le cu umor şi/sau privindu-le ca pe un joc.
La sfârşit, a accentuat pe îndemnul “Urmaţi-vă visul!”, lucru pe care şi l-ar repeta inclusiv lui însuşi, dacă s-ar putea întoarce la vârsta de 18 ani.

Irina Wagner – Povestea pasiunii pentru artă transformată în brand de succes: Wagner – arte frumoase şi poveşti
(Puteţi vedea alte informaţii în: Wagner Arte, LinkedIn, Facebook)
A descris demersul pe care l-a întreprins împreună cu sora ei, Ana, pentru a depăşi stadiul de simplă pasiune pentru artă şi de a găsi, pornind de aici, un mijloc de a dezvolta o afacere şi un brand unic pe piaţa din România.
Au beneficiat la început de sprijinul familiei şi au pornit o strategie a paşilor mărunţi, pentru a face, încetul cu încetul, cunoscute publicului produsele lor, care vând mai mult decât artă pe porţelan – poveşti, călătorii şi vise.
Au început prin a găsi un spaţiu potrivit cu mesajul pe care voiau să îl transmită, legat de brandul “Wagner – Arte frumoase şi poveşti”, pe care l-au amenajat cât mai cald şi prietenos, astfel încât să îţi inducă atmosfera unui salon de ceai şi au continuat prin a comunica permanent valorile şi noutăţile legate de acţiunile lor.
Au organizat evenimente specifice.
S-au asociat cu sponsori şi parteneri credibili şi întotdeauna şi-au ales cu grijă colaboratorii, atât ca artişti în atelierul lor, cât şi ca personal în magazin.
Din punctul de vedere al Irinei, demersul lor de a se face cunoscute în domeniul în care activează nu a fost foarte greu, întrucât piaţa românească de arte frumoase nu este suprasaturată, asemeni celei de la Paris. De aceea, se consideră întrucâtva deschizătoare de drum pe acest segment al artei investite cu o componentă funcţională, cum sunt porţelanurile Wagner.
Sfaturile lor pentru tinerii artişti ţin de identificarea unei nişe personale, în care să reuşească să fie cat mai buni, şi pe care să o crească constant, surprinzând publicul cu noi şi noi creaţii valoroase.
La sfârşit, Irina a lansat invitaţia către participanţi de a vizita atelierul Wagner, pentru a-şi face o imagine mai vie asupra a ceea ce se petrece în culisele acestui brand, deja atât de îndrăgit.

Radu Tudorache – Investiţie în spiritualitate
(Puteţi vedea alte informaţii în: Montero, interviu Money Express)
A propus participanţilor o temă de meditaţie pentru dezvoltarea personală şi profesională, pornind de la un cerc împărţit în patru cadrane, fiecăruia revenindu-i un aspect esenţial al vieţii: fizic, psihic, raţional şi spiritual.
El a lansat încurajarea ca fiecare din aceste aspecte să fie dezvoltate pornind de la anumite elemente, specifice fiecăruia dintre noi. Sugestia lui era să monitorizăm atent şi cu o anumită periodicitate evoluţia noastră, pe toate aceste paliere.
Principalele exemple pe care le-a adus în sprijinul argumentelor sale au fost de natură ortodoxă, pornind de la învăţăminte ale unor mari duhovnici, cum ar fi Arsenie Papacioc, Sfântul Grigorie Decalogul, Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Monica Tatoiu – Consecvenţa – inamicul eşecului
(Puteţi vedea alte informaţii în: Oriflame, CV, interviu video în revista Capital)
A propus elaborarea încă de la începutul carierei a unei strategii riguroase de folosire optimă a timpului în vederea acumulării atât de cunoştinţe, cât şi de competenţe practice, pentru ca, în final, să putem face lucrurile care ne definesc cu adevărat.
A accentuat faptul că trebuie să ne asumăm din vreme un număr de responsabilităţi şi decizii care să ne faciliteze atingerea scopurilor propuse.
Monica Tatoiu a propus şi câteva principii de viaţă:
- Cunoaşterea nu înseamnă informaţie; Cunoaşterea este o stare, pe când informaţia e acumulată secvenţial;
- Consecvenţă în acumularea de competenţe;
- Convergenţă asupra unei singure direcţii;
- Familia este importantă, mariajul fiind un parteneriat bilateral, cu drepturi şi obligaţii, cu rolul de a transmite noilor generaţii valorile societăţii care a generat acea familie;
- Credinţa în dimensiunea spirituală.
Motivele, în opinia sa, pentru care merită să lucrezi câţiva ani într-o companie multinaţională sunt:
- Regulile clare;
- Familiarizarea cu diferitele mecanisme ale unei organizaţii mari;
- Manualul de proceduri este logic definit;
- Prezenţa unor sisteme de raportare financiară;
- Apartenenţa la un anumit sistem îţi nuanţează detaliile specifice lui, care pot fi folosite apoi cu succes în diverse alte activităţi, pentru o mai bună organizare;
Lecturi recomandate: “Ada şi ardoarea” de Vladimir Nabukov şi “Clar de femeie” de Romain Gary.

Delia Burnham – Autenticitatea şi onestitatea – secretele împlinirii profesionale
(Puteţi vedea alte informaţii în: CVO Recruitment, LinkedIn)
În calitate de specialist în recrutare, Delia Burnham a recomandat, cu privire la redactarea unui CV, următoarele criterii:
- Relevanţa CV-ului pentru job-ul la care se aplică;
- Redactarea corectă din punct de vedere gramatical şi ortografic;
- Abordarea CV-ului din perspectiva a ceea ce spune el despre tine.
Există două maniere de CV:
- Una generală, aplicabilă pentru diferite joburi;
- Una specifică, croită în conformitate cu poziţia pentru care se aplică.
Experienţa ca angajat este mai relevantă decât activităţile de voluntariat.
E important să te informezi cu privire la compania în care intenţionezi să te angajezi, în următoarele moduri:
- Întrebând compania de recrutare prin care aplici;
- Vorbind cu angajaţii actuali ai companiei;
- Cătuând pe Internet;
- Efectuând o cercetare în presă, cu privire la diversele feed-back-uri legate de companie.
La interviu e bine să întrebi lucruri care să îţi aducă o clarificare suplimentară despre jobul în sine.
Ceea ce contează foarte mult în alegerea unui job ţine de ceea ce îţi doreşti pentru tine însuţi.
În selectarea unui candidat, ceea ce primează nu sunt studiile, ci competenţele lui reale.
Uneori este preferabil să abordezi direct compania angajatoare, telefonic sau printr-o vizită spontană, decât să apelezi la un site de recrutare. Câteva sfaturi în această privinţă ar fi:
- Să ai o abordare directă;
- Să contactezi angajatorul cu ajutorul reţelelor sociale;
- Să iei legătura cu directorul de resurse umane al companiei;
- Pentru companiile mici, poate fi contactat chiar directorul general.
E ideal să ai o atitudine relaxată la interviu şi, totodată, e important să te cunoşti foarte bine, să ştii ce îţi place cu privire la viaţa ta, ce poţi să faci cu pasiune, la ce anume eşti bun.
Indiferent de statutul tău (angajat, freelancer, artist, etc.), cel mai important este să fii autentic.

Daniela Fugaru-Kammrath – Fii visul tău!
(Puteţi vedea alte informaţii în: 121.ro, Radio Lynx, interviu Green Report, LinkedIn)
Multe dintre întrebările care nu par a avea un răspuns, în realitate au, doar că ne este teamă să îl exprimăm.
Aceste întrebări sunt constante: Cine sunt eu cu adevărat? Ce vreau să fac?
Este recomandabil să faci analiza SWOT pentru brand personal – te ajută să te vezi ca într-o oglindă, pentru a te analiza pe tine însuţi şi pentru a îţi înţelege dorinţele.
Dacă îţi construieşti o anumită imagine, atragi persoanele potrivite scopurilor tale.
Orice construcţie cu timpul devine un brand.
E important să alegi acele lucruri care te pot consolida ca brand.
După ce faci o alegere, nu mai reveni asupra ei. Alegerile, spre deosebire de decizii, sunt făcute din interior şi au un motiv personal. Alegerea te defineşte pe tine ca persoană.
Chiar dacă nu reuşeşti întotdeauna, e important să ştii că ai încercat.
Poţi sfida sistemul când eşti cine eşti şi ai încredere în tine.
Banii te împiedică să faci alegeri şi îţi determină un traiect predefinit.
Lectură recomandată: “Blue Ocean strategy” de W. Chan Kim şi Renée Mauborgne.

Vedeţi şi ziua a doua şi programul evenimentului.

09:30 Înregistrarea participanţilor, gustarea de mic-dejun şi cafea
10:00 Monica Brânduşescu – Cuvânt de bun-venit la Şcoala Vocaţională “A treia cafea”
11:00 George Ivaşcu – Despre frica de a fi tu însuţi
12:00 Irina Wagner- Povestea pasiunii pentru artă transformată în brand de succes: Wagner – arte frumoase şi poveşti
13:00 Prânz
13:30 Radu Tudorache – Investiţie în spiritualitate
14:30 Monica Tatoiu – Consecvenţa – inamicul eşecului
15:30 Delia Burnham – Autenticitatea şi onestitatea – secretele împlinirii profesionale
16:00 Pauză de cafea
16:30 Daniela Fugaru Kammrath – Fii visul tău!
17:30 Alexandru Ciochia- Visul tău e eficace?

Ziua a II-a - 25 septembrie:

09:30 Înregistrarea participanţilor, gustarea de mic-dejun şi cafea
10:00 Florin Glinţa şi Anda Marian – Decizia de carieră: alegere emoţională sau valorificarea propriului potenţial
11:00 Andrei Popescu - Noi şi comunitatea!
12:00 Doina Ruşti – Decizia justă
13:00 Prânz
13:30 Lia Perjovschi - Discuţie liberă în jurul temei vocaţionale
14:30 Alexandru Ciucu – Influenţa tradiţiei de familie în alegerea carierei
15:30 Sandra Ecobescu – Cum să alegi vocaţia cu sufletul şi cum să îţi faci meseria cât mai bine cu mintea
16:00 Pauză de cafea
16:30 Cătalin Mitulescu – Creativitate şi implicare în producţia cinematografică
17:30 Mihai Iordache – Viaţa ca o călătorie

18:30 Cocktail de încheiere a conferinţelor