Despre noi

Să fii stabil pe calea ta. Să nu rătăceşti. Să cauţi fără a pierde căutarea.

Cum ajungi pe calea ta? Mai întâi, trebuie să cercetezi fără încetare, cu setea promisiunii abia intuite, cu uimirea a ceea ce lumea îţi arată şi cu nemulţumirea celui încă neîmplinit. Aceştia sunt bunii tăi prieteni de drum. Ei te ajută eviţi capcanele comodităţii. Ei te ajută să nu încremeneşti în ceea ce pare a-ţi oferi confort, fără a te ajuta să creşti. Sunt cei care te ţin în deschis.

Apoi trebuie să găseşti. Ai nevoie ca ochii tăi să fie pregtiţi pentru a recunoaşte ceea ce îţi este dat ţie. Pentru că la început nu ştii exact ce cauţi. Poţi devia de la calea ta, trecând pe lângă ea. Nefiind lămurit. Neavând suficient discernământ. Fiindu-ţi inima închisă. Apoi, dacă ai găsit-o, trebuie să fii stabil pe drumul tău. Să nu deraiezi. Ocazii vor fi. Şi când vor fi, să nu întârzii redresarea.

Să nu te sperie greul pe care fiecare itinerariu îl are de oferit. Pentru că şi atunci când ai găsit calea, nu ai desluşit încă toate misterele ei. Încă nu ştii pe deplin ce cauţi chiar şi atunci când eşti pe drumul tău. Apoi, nu trebuie să te rătăceşti oprindu-te din itinerariul tău. Sedentarismul este o formă de rătăcire prin încremenire. El survine adesea. Atunci când poverile sau fricile drumului sunt acute. Sau când plictisul, demonul amiezii, îşi face apariţia. Şi mai ales atunci când cel care caută nu îşi mai aminteşte de darurile sale.

Abia la un moment dat vei ştii că drumul pe care îl ai de parcurs are chipul tău. Pentru că el te şlefuieşte şi scoate la iveală minereul cel preţios ascuns în adâncurile tale. Când vei descoperi acest aur personal, vei fi împlinit. Pentru că vei fi stabil şi liber pe cale.

Cu ce te ajutăm?

Mai întâi, ne aşezăm împreună şi căutăm firescul relaţiei nostre. Avem nevoie de o stare comună prin intermediul căreia să putem comunica. Când bem o cafea sau un ceai facem asta. Când descoperim afinităţi, ne întâlnim. După acest prim pas, putem începe. Îţi dăm putere să te ajuţi. Îţi furnizăm instrumente de autocunoaştere. Ne uităm după talanţii îngropaţi sau prăfuiţi. Îţi oferim prilejul de a-ţi adresa întrebările corecte. Te învăţăm să îţi gândeşti o strategie. Scoatem la lumină resursele tale. Aflăm împreună ce te motivează. Dezvoltăm simţul orientării interioare. Dacă reuşim ceva din toate acestea, putem aborda dorinţele şi fricile limitative. Ele ne ţin pe loc. Ele ne împiedică să creştem sau să ajungem acolo unde vrem.

Cum facem?

În primul rând ascultăm. Tăcerea noastră este libertatea celui din faţa noastră. Apoi, punem întrebările potrivite şi vom folosi căldura inimii. Cu ele vom căuta să lustruim oglinda ce reflectă identitatea celui ce vine la noi. Îi vom testa aptitudinile, vom inventaria fricile şi limitele auto-impuse. Când va fi nevoie, vom folosi poveşti, mituri. Vom propune lecturi, vom ascuţii intuiţia celui întâlnit, vom antrena discernământul acestuia, vom căuta descătuşarea creativităţii sale. Şi, mai ales, vom merge alături de cel ce nu întâmplător a fost întâlnit pe cale.