Program eveniment:
1. Florin Glinţa şi Anda Marian – Decizia de carieră: alegere emoţională sau valorificarea propriului potenţial
2. Alexandru Ciochia – Visul tău e eficace?
3. Andrei Popescu – Noi şi comunitatea!
4. Doina Ruşti – Decizia justă
5. Lia Perjovschi – Discuţie liberă în jurul temei vocaţionale
6. Alexandru CIUCU – The influence of family tradition in choosing the career
7. Sandra Ecobescu – Cum să alegi vocaţia cu sufletul şi cum să îţi faci meseria cât mai bine cu mintea
8. Cătalin Mitulescu – Creativitate şi implicare în producţia cinematografică

Poze de la a doua zi a evenimentului şi link către album.

Florin Glinţa şi Anda Marian – Decizia de carieră: alegere emoţională sau valorificarea propriului potenţial
(Puteţi vedea şi alte informaţii despre cei doi în: Talentgate.ro, blog, LinkedIn, Facebook, LinkedIn, Ziarul Financiar)
Au recomandat, în vederea luării unei decizii autentice de carieră, întocmirea în prealabil a unui chestionar de profil vocaţional, disponibil pe Talentgate.ro, în urma căruia fiecare respondent primeşte o evaluare, însoţită de feed-back-uri legate de orientarea în carieră. Totodată, persoanele care completează chestionarul beneficiază de oportunitatea de a intra în baza de date Talent Gate, prima companie de orientare în carieră, urmând să fie recomandaţi angajatorilor în momentul în care există joburi potrivite, conform profilului realizat.
Anda Marian accentuează pe importanţa de atinge performanţe într-un anumit domeniu, lucru care dovedeşte a fi util inclusiv în momentul în care abordezi un cu totul alt registru profesional.
Talent Gate este o iniţiativă profesională dedicată: orientării talentelor, descoperirii potenţialului şi scurtării drumului către succes al membrilor înscrişi pe site.

Alexandru Ciochia – Visul tău e eficace?
(Puteţi vedea alte informaţii în: Radio Lynx, LinkedIn, blog, Facebook)
Pornind de la întrebarea “Câţi oameni ai cunoscut în ultima lună?”, Alexandru Ciochia a scos în evidenţă importanţa socializării şi a consolidării de relaţii cu ceilalţi. Astfel, ne-a împărtăşit experienţa sa, prin care, în mod total neaşteptat, un fost coleg de liceu i-a devenit principalul partener de afaceri, ajutându-l să-şi pună pe picioare unul din cele mai importante proiecte – radio Lynx. Acest lucru pune în lumină posibilitatea de a crea conexiuni valoroase în viaţa ta profesională cu oameni care la început îţi pot fi doar colegi sau simple cunoştinţe.
În egală măsură, Alexandru i-a sfătuit pe participanţi ca, dacă au un vis pe care vor să şi-l împlinească, sau anumite competenţe care i-ar recomanda pentru o poziţie sau alta, să îndrăznească să şi le exprime, pentru că altfel e foarte greu să primească sprijin, dacă nimeni nu ştie la ce ar fi buni.

Andrei Popescu – Noi şi comunitatea!
(Puteţi vedea alte informaţii în: HotNews.ro)
Andrei Popescu a propus o abordare interactivă a unei ore în care participanţii au putut reflecta la planurile lor şi la modul în care acestea pot interacţiona într-o comunitate.
Timp de cinci minute auditoriul a ţinut ochii închişi, iar la îndemnul lui Andrei, au avut acest răgaz pentru un exerciţiu al explorării propriilor lor viziuni în carieră. Curând însă, tăcerea a fost înlocuită de mutarea scaunelor pentru aranjarea lor în trei cercuri de discuţie.
La acest moment, cele trei grupuri au început să discute despre ceea ce au văzut participanţii în cele cinci minute de căutare a planurilor de carieră. Scopul fiecărui grup a fost identificarea unor căi de organizare pentru a putea ajunge la destinaţia întrevăzută, indiferent de care era aceasta pentru fiecare persoană. Câteva dintre soluţiile comune fiecărui grup au fost: organizarea priorităţilor şi a opţiunilor proprii, gândindu-te şi la ceea ce nu vrei să faci, identificarea propriilor pasiuni şi a oprtunităţilor care ţi se deschid.
Aceste două etape au fost urmate de o discuţie liberă condusă de Andrei Popescu în care se oferea definiţia comunităţii. Sistemul de referinţă se schimbă, de la cartier, la oraş, la întreaga planetă, dar concluzia importantă rezidă în definiţia propriului rol în comunitate. Participarea activă în cadrul acesteia, implicarea în problemele şi soluţiile acesteia, pot fi un indicator bun al propriilor pasiuni, interese şi a dezvoltării planurilor în carieră.

Doina Ruşti – Decizia justă
(Puteţi vedea alte informaţii în: website, Wikipedia, Librarie.net, Ziarul Financiar)
Fiecare om vine la conferinţe inclusiv pentru a vorbi, nu neapărat pentru a asculta.
O decizie depinde de mai mulţi factori, care îşi spun, în final, cuvântul, prin urmare societatea din jurul tău ia, în fapt, decizia.
Carte recomandată spre lectură – “Căile persuasiunii: modul de influenţare a comportamentelor prin mass-media şi publicitate”, de Jean-Noel Kapferer.
În momentul de faţă ai opţiunea de a te poziţiona la mijlocul a două domenii – poţi amâna o decizie pentru mai târziu, spre exemplu poţi urma cursurile Facultăţii de Antropologie sau a unei Facultăţi de Limbaj (la care predau profesori de la Facultatea de Matematică, dar şi Facultatea de Litere).
Orice fiinţă are un talent al său, şi e bine să iei o decizie în funcţie de acel talent pe care îl ai.
Pe baza talentului tău se construieşte o decizie, dar şi viaţa ta se proiectează în viitor tot pe baza acelui talent.
În orice meserie te duci, poţi cola talentul tău pe acea meserie.
E bine să fii atent la lucrurile foarte pragmatice, mărunte, abilităţi pe care le poţi folosi în orice meserie.
Doina Ruşti recomandă să încercăm teatrul, un adevărat instructor al emoţiilor, foarte bun dacă ai deficienţe de comunicare. La teatru poţi face toate experienţele posibile.
Dacă eşti în căutarea unei soluţii pentru o problemă, nu contează dacă reuşeşti din prima încercare. Experimentarea e excelentă.
Alegerea cea mai importantă în viaţă se leagă de viitoare meserie şi asta ţine de un plan.
Pe de altă parte, perseverenţa este duşmanul cel mai crunt al unui om care îşi alege drumul în viaţă, ea ucigând esenţa frumoasă a vieţii. Explicaţia? Nimic din ceea ce faci până la sfârşit nu îţi dă satisfacţie.
Simbolurile ţin de educaţie – nu poţi fi legat de o zonă simbolică la care nu ai fost conectat vreodată.
Există un fond în tine, pe care, oricât l-ai instrui, este dominat de predispoziţii native.
Când iei o decizie, de fiecare dată ştii dacă ai luat decizia bună sau rea.
E bine să nu stai într-un loc în care eşti măcar 10% nefericit.
Singura decizie care contează în viaţă este să nu ai stăpân.

Lia Perjovschi – Discuţie liberă în jurul temei vocaţionale
(Puteţi vedea alte informaţii în articole din Gândul, 9AM, ICR)
E bine să ai mai multe opţiuni de carieră, nu doar de la A la B, ci chiar de la A la Z.
Acumularea de informaţii te face să ai opţiuni.
O carieră în artă este o opţiune foarte bună dacă vrei să nu ai reguli.
Nimic nu e uşor în viaţă, ce pare uşor e plătit altfel – te pierzi pe tine. Iar dacă tot nu e nimic uşor, măcar fă ceva care să îţi placă, o să îţi pară un pic mai uşor.
Oamenii nu sunt rău intenţionaţi, dar la anumite moment pot arăta dezinteresaţi de tine. Însă, în cele din urmă, intenţia oamenilor este una pozitivă (sau cel mult neutră).
E foarte important să ai o imagine de ansamblu asupra lumii în care trăieşti: unde trăieşti, ce se întâmplă în jurul tău, să te cunoşti pe tine.
Nu vei înceta vreodată în cursul vieţii să înveţi.
Greşeala în sistemul de învăţământ din România e că învăţăm reguli care nu sunt valide.
Pentru a face artă, nu e obligatoriu să fii creator (sculptor, pictor, etc.), poţi fi foarte bine să vinzi şi să cumperi artă.
Lia Perjovschi a spus că nu crede în revoluţii sângeroase sau provocări de mase, pentru că acestea presupun o manipulare, care e rea chiar dacă intenţia din spatele manipulării e una pozitivă.
Suntem obligaţi pentru noi înşine să dăm ce e mai bun din noi.

Alexandru CIUCU – The influence of family tradition in choosing the career
(Puteţi vedea alte informaţii în: Site personal, interviu Wall Street, Facebook)
Au fost două lucruri permanent în viaţa lui Alexandru Ciucu: costumele şi APACA (Atelierele Publice Autonome de Confecţii ale Armatei).
În orice afacere, cel puţin la început, trebuie să controlează că oamenii au înţeles ce e de făcut şi că lucrurile merg bine de la sine.
Samric realizează haine foarte bune la preţuri competitive.
De ce e un brand foarte bun? Este un brand de nişă, sunt aproape singurii care fac doar la comandă şi au relaţii publice de calitate.
Cel mai bine faci lucrurile la care te pricepi.
Costumele clasice au marele avantaj al detaliilor.
Se interesează foarte mult ca lucrurile pe care le fac să placă oamenilor.

Sandra Ecobescu – Cum să alegi vocaţia cu sufletul şi cum să îţi faci meseria cât mai bine cu mintea
(Puteţi vedea alte informaţii în interviuri Evenimentul Zilei şi RRI)
În marile alegeri (viaţă, carieră) trebuie să alegi cu sufletul, mai degrabă decât să gândeşti, să urmezi tradiţia familiei, să iei decizia dintr-o motivaţie pecuniară sau să urmezi nişte tipare predefinite.
Facultatea de Litere este foarte frumoasă, pentru că întâlneşti oameni interesanţi şi inteligenţi şi ţi se deschid noi oportunităţi.
La studiile din Grecia, în jumătate din timp erau greve.
E bine să faci un stagiu de câţiva ani într-o corporaţie, în acest fel poţi să înveţi cum funcţionează lumea.
Din păcate, nu suntem învăţaţi să descoperim talentele, iar părinţii şi şcoala nu te ajută foarte mult în această direcţie.
Una din cele mai importante calităţi ale unui om este bunul simţ.
Când ai tendinţa să fii sub stres puternic, ai nevoie de lucruri noi. Dorinţa de a avea lucruri noi dispare odată cu stresul.

Cătalin Mitulescu – Creativitate şi implicare în producţia cinematografică
(Puteţi vedea alte informaţii în: Wikipedia, interviu Mediafax, CV, IMDb)
Este important să ai experienţe noi, să încerci, dar să ai şi relaxarea să poţi să renunţi.
Unui cineast îi place să povestească ceva, dar şi să vadă reacţia celor din jur. E bine, în această direcţie, să îţi placă să asculţi poveşti.
Un producător e acela care ascultă o poveste sau o citeşte sau vede un om care spune o poveste sau citeşte o carte sau vede o poveste pe stradă şi vrea să împărtăşească şi altora.
Lui Cătalin Mitulescu îi displace cultura de un anumit nivel, care te face să te uiţi de sus la unele lucruri.
Niciunul din regizorii din noul val nu ar fi existat fără festivalul de la Cannes, chiar dacă acest festival poate fi un pic superficial.
Primele filme pe care le faci, nu neapărat ca şi regizor, ci chiar şi ca producător, îţi rămân în minte.
Mai demult era foarte simplu să te întâlneşti cu cineva şi să te uiţi la un film, însă în ziua de azi apar tot felul de scuze când e vorba să te uiţi la un film şi e mai greu să vezi un film cu cineva.
Publicul din România e mai exigent, se simt exagerările uşor, se simt notele false şi deseori se compară filmele româneşti cu cele străine.
La sfârşitul zilei, ca să faci filme trebuie să îţi placă filmul. Filmul e un spectacol.
În prezent, e mai important cum spui o poveste decât povestea în sine. Poţi avea foarte multe poveşti, dar trebuie să înveţi să le transmiţi.
Ţi se poate întâmpla să fii în pană de idei sau să ai două idei contradictorii (şi intervine problema alegerii corecte).
Ca să creezi ceva, e bine să te ajuţi de lucrurile din jurul tău – îţi poţi ajuta imaginaţia.

Mihai Iordache – Viaţa ca o călătorie
(Puteţi vedea alte informaţii în: Punctulzero, Pathzero, Facebook)
Obiceiuri întâlnite în călătoria lui prin Asia: discuţiile între un bărbat şi o femeie, străini unul de altul, pot avea loc doar în contextul în care discuţia are loc într-o situaţie în care femeia este alături de familia ei. Altfel, e foarte complicat ca un bărbat să intre în discuţie cu o femeie.
Nu ar trebui să avem hobby-uri, ci tot ceea ce facem ar trebui să facem cu pasiune.
E necesar să avem o congruenţă între mine, ca şi persoană, gândurile mele, cuvintele pe care le spun şi faptele mele. Toate acestea, ca un întreg, ar trebui să fie în congruenţă.

Vedeţi şi ziua întâi şi programul evenimentului.