Excursie de o zi la ”Templul Ursitelor” și la Poiana Narciselor
Pe 18 mai 2013, vom vizita ”Templul Ursitelor”, de la Șinca Veche – un loc învăluit în legende, ce emană un farmec cu totul special, și rezervația naturală Poiana Narciselor din Dumbrava Vadului, care oferă în această perioadă a anului un regal de culori și miresme.
Opțional, mai putem vizita Castelul Bran sau Cetatea Râșnov.
Plecarea se face sâmbătă, 18 mai, de la ora 8:00, din fața Teatrului Național. Transportul se realizează cu microbuzul sau cu autocarul, în funcție de numărul de înscrieri.
Taxa de participare este de 120 lei.
Înscrierile se pot face prin e-mail, la adresa: office@atreiacafea.ro sau telefonic, la numărul de telefon: 0746107106 (Monica Găitănaru).
Mai multeExcursie la complexul de chilii rupestre de la Ivanovo și la Veliko Tarnovo
Sâmbătă, pe 27 aprilie, vă propun o incursiune în timp, cu ajutorul unor locuri care mai păstrează încă ecouri și miresme ale unor vremuri îndepărtate. Aceste locuri păstrează încă mărturia credinței și a cutezanței oamenilor care le-au locuit, transformându-le în ceea ce sunt astăzi. Astfel, primul obiectiv pe care îl avem în vedere este complexul de chilii rupestre de la Ivanovo, unde aerul este încă îmbălsămat cu șoaptele rugăciunilor de demult și cu adierile liliacului proaspăt înflorit. După ce vom vizita cele mai importante biserici și chilii săpate în peretele stâncos al canionului râului Lom, ne vom îndrepta spre orașul medieval Veliko Tarnovo, unde vom avea de descoperit alte povești ale unor vremuri îndepărtate și glorioase.
Plecarea în excursia de o zi se face sămbată (27 aprilie), la ora 8:00, de la poalele Dealului Mitropoliei, iar taxa de participare este de 135 lei. Transportul se va realiza cu autocarul sau cu microbuzul (în funcție de numărul de înscrieri). Înscrierile se pot face fie pe mail: office@atreiacafea.ro, fie telefonic: 0746107106 (persoană de contact – Monica Găitănaru), până la data de 25 aprilie 2013.
De la vărsarea Lomului în Dunăre, urcând spre Ivanovo, se întâlnesc peste 300 de chilii săpate în malul stâncos al râului. Dintre acestea, 40 au ajuns biserici, în care s-a slujit Sfânta Liturghie mai multe sute de ani. Urme de frescă se vad pe pereţii peşterilor până în zilele noastre. Chiliile şi bisericile de la Ivanovo fac parte Peşterile au fost locuite de monahi începând cu secolul al XIII-lea şi până în secolul al XVII-lea. În dorinţa lor de a fi cât mai aproape de Dumnezeu, călugării eremiţi au început să se aşeze în aceste locuri începând cu secolul al XIII-lea, săpându-şi chilii, biserici şi capelă în pereţii de piatră.
Mânăstirea Ivanovo deţine cu adevărat o valoare culturala si istorica neegalată încă, mai ales datorită picturii sale murale, datând din secolele XIII-XIV şi păstrată în cinci din multele biserici de piatră. Pictori talentaţi au pictat pereţii acestora în fresce realiste, folosind multă culoare şi elemente compoziţionale, transformându-le într-o adevărată comoară a picturii medievale bulgare. Picturile murale sunt încărcate de motive antice – cariotide nude, capiteluri cu lei şi măşti. Acestea sunt un exemplu al trezirii atenţiei vremii faţă de antichitate şi cultura acesteia, care, în secolul al XIV-lea poate fi observată în arta creştin ortodoxă. Chiliile și bisericile de la Ivanovo fac parte astăzi din patrimoniul UNESCO.
Peşterile au fost locuite de monahi începând cu secolul al XIII-lea şi până în secolul al XVII-lea. În dorinţa lor de a fi cât mai aproape de Dumnezeu, călugării eremiţi au început să se aşeze în aceste locuri începând cu secolul al XIII-lea, săpându-şi chilii, biserici şi capelă în pereţii de piatră.
Numit “orașul țarilor”, “a treia Roma” sau “al doilea Constantinopol”, Veliko Târnovo este, cu siguranță, unul dintre acele orașe care îți trezește sentimentul foarte viu că intri într-o altă epocă a istoriei. Pretutindeni poți vedea case vechi de sute de ani, suspendate deasupra râului Iantra, străzi înguste și întortocheate pavate cu piatră, terase pitorești cu specific bulgăresc, macedonean, grecesc sau albanez, meșteșugari iscusiți și legende din trecut, la tot pasul.
O citadelă a regilor și a învățaților, Veliko Tarnovo este orașul pe care cronicarii vremii l-au numit „cel mai inaccesibil și mai frumos oraș din întreg Hemusul”
Grandoarea și modestia își dau mâna aici pentru a da naștere a ceea ce constituie, în modul cel mai intim, farmecul urbei cu parfum medieval din inima Bulgariei. Grandoarea unui trecut glorios, resimțit în fiecare piatră a Cetății Țarilor și modestia și simplitatea caselor ce par să răsară din stâncile abrupte ale unuia dintre cele mai mari canioane ale Europei.
Tarevet este, cu siguranță, una dintre cele mai vechi așezări umane din Europa. Locuită permanent încă din mileniul al III-lea î.Hr., mica așezare este transformată într-o fortăreață bizantină în secolul al IV-lea d.Hr., urmând ca gloria să și-o trăiască odată cu apariția în secolul al XII-lea a dinastiei vlaho-bulgare a Asaneștilor.
Cei trei frați valahi care s-au ridicat din Munții Hemus pentru a-și cere drepturile în fața lui Isaac II Anghelos, împăratul Bizanțului. Era anul 1185, cu aproape un secol și jumătate înainte ca Basarab I să își asume rolul de prim voievod al vlahilor din Muntenia, atunci când Ioan și Petru Asan porneau răscoala care avea să ducă la înfrângerea bizantinilor și la apariția celui de al doilea Imperiu Vlaho-Bulgar.
Cei trei frați sunt cei care transformă din temelii Tarevetul, ridicând în mijlocul Balcanilor o cetate demnă de orice mare imperiu al vremii. Așezată pe colinele Tarevet, Trapezita, Momina Krepost și Sveta Gora, pe ambele maluri ale râului Iantra, cetatea ocupă o suprafață de 110.000 de metri pătrați, imensa fortificație fiind întărită cu ziduri uriașe cu o înălțime de peste 10 metri și o grosime de până la 3,40 metri.
Trei porți succesive și tot atâtea rânduri de turnuri și creneluri au stat mai bine de două secole în calea năvălirilor barbare. Nu mai puțin de 21 de biserici ortodoxe se aflau în incinta cetății, fiecare dintre ele reprezentând centrul unei mici comunități. Alături de ele se regăsea și palatul țarilor, iar deasupra tuturor, în punctul cel mai înalt al muntelui, fusese ridicată patriarhia, poate și ca un semn care să amintească viitorilor monarhi ascendentul puterii religioase asupra celei civile.
Construit pe ruinele unei basilici bizantine, complexul patriarhal ocupă 3.000 de metri pătrați și a fost înconjurat, la rândul lui, de ziduri cu creneluri. Timp de peste 200 de ani, aici s-a aflat unul dintre cele mai mari centre culturale ale Balcanilor, lăcaș de învățătură pentru mulți dintre cărturarii vremii.
Mai multePelerinaj la Sfintele Mânăstiri: Adamclisi, Peștera Sfântului Apostol Andrei, Lipnița și Dervent
Duminică, pe 14 aprilie , vă invităm pe meleaguri dobrogene, să descoperim împreună tainele unor locuri cu o înaltă semnificație duhovnicească. Este vorba despre Sfintele Mânăstiri: Adamclisi, Peștera Sfântului Apostol Andrei, Lipnița și Dervent.
Transportul se realizează cu autocarul (sau cu microbuzul, în funcție de numărul de înscrieri), iar plecarea va avea loc la ora 8:00 dimineața, de la poalele Dealului Mitropoliei. Prețul pelerinajului este de 100 de lei. Înscrierile se pot realiza fie pe e-mail: office@atreiacafea.ro, fie telefonic: 0746107106 (Monica Găitănaru).
Dobrogea este supranumită și Bethleem-ul românesc, loc al naşterii noastre creştine, pământ al vechilor vestigii, al bazilicilor şi criptelor martirice. Acesta este tărâmul unde întâlneşti la fiecare pas sfinţi de la începuturile creştinismului, care propovăduiesc şi astăzi cuvântul Evangheliei lui Hristos prin pilda vieţii lor şi prin minunile care izvorăsc din sfintele lor moaşte.
Mânăstirea Adamclisi are hramul Sf. Apostol Filip și a fost înființată în anul 2005. Mânăstirea este situată la cca 1 km de cetatea Tropaeum Traiani, loc în care au fost descoperite moaștele a cinci sfinți, trăitori în sec. al IV-lea. Alături de sfinții mucenici de la Niculițel și Halmyris, martirii de la Adamclisi fac dovada unei intense viețuiri creștine în vechea provincie Scythia Minor.
După ce mai bine de trei decenii, moaştele celor cinci sfinţi martirizaţi au fost păstrate în taină, de teama Securităţii, în nişte saci de hârtie, în depozitul Centrului de Cercetări Antropologice al Academiei Române din Bucureşti, în 2006 acestea au putut fi recuperate și puse în raclă cu prilejul praznicului Apostolului Andrei. Inițial, au fost păstrate în Mănăstirea Dervent, apoi în Catedrala arhiepiscopală din Constanţa. În prezent, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ele sunt depuse într-un paraclis special ridicat în mănăstirea aflată la câteva sute de metri de cetatea de la Adamclisi.
Peștera Sfântului Andrei – prima biserică creștină de la noi
Peștera Sfântului Apostol Andrei este o biserică adevărată săpată în stâncă, amplasată la baza unui mic munte împădurit. Pe pereții bisericii din peșteră sunt multe icoane ce pot fi admirate la lumina candelelor și a lumânărilor. În locul altarului se află acum o icoană mare a Sfântului Apostol Andrei la care se închină toți credincioșii care vin aici la peșteră.
Potrivit baladei ”Peștera Sfântului Andrei”, preoții cultului local l-au primit cu dragoste în mijlocul lor pe Sfântul Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus, care ajunsese pe aceste meleaguri propovăduind cuvântul Evangheliei Mântuitorului. Ei i-au oferit găzduire în grota venerată astăzi de creștini.
În actuala biserică din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se afla un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. Astăzi, cei aflați în suferințe vin aici pentru a-și redobândi sănătatea, petrecând câteva zile și nopți pe acest “pat al Sfântului Andrei”.
În biserica mică se păstrează o sfântă racla cu moaștele Sfântului Andrei. Este o cruce în forma de X, în fața Sfântului Altar, în partea stângă. În centrul crucii se află o părticică din degetul Sfântului Apostol Andrei, adusă de la Mitropolia Trifiliei din Grecia, iar în cele patru laturi ale crucii sunt părticele de sfinte moaște ale sfinților dobrogeni: Zoticos, Attalos, Kamasis și Filippos sfinții martiri de la Niculițel, Epictet preotul și Astion monahul.
În apropiere se mai găsește și Izvorul Sfântului Apostol Andrei. Tradiția spune că atunci când Sfântul Apostol Andrei a ajuns aici, în această zonă nu exista apa. Atunci a lovit cu toiagul în stâncă și a izvorât apa și se păstrează Izvorul Sfântului Apostol Andrei ca mărturie până în zilele noastre, nesecând niciodată.
Mii de credincioși din toate colțurile țării, dar și din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit dumnezeiescul apostol. În acest loc plin de har se săvârșesc zilnic cele șapte ceasuri, Sfânta Liturghie, se citesc rugăciuni pentru cei bolnavi și, de asemenea, Molitfele Sfântului Vasile cel Mare.
Sute de acatiste, iconițe, cruciulițe și alte obiecte religioase sunt depuse de credincioși în scobiturile din pereții peșterii, semne ale profundei credințe și ale legăturii dintre oameni și Dumnezeu.
Aici, în decursul anilor, s-au săvârșit numeroase minuni, vindecări miraculoase, iar puterea sfințitoare a peșterii, calitatea curativă a apelor și slujbele pline de har ale cuvioșilor părinți au făcut din aceasta zonă unul dintre cele mai venerate locuri creștine din țara noastră.
Mânăstirea Lipnița
Acest sfânt locaș monahal este situat pe drumul care leagă Mânăstirea Sf. Apostol Andrei de Mânăstirea Dervent, două puncte de reper ale trecutului creștin al acestor meleaguri. Și dacă cele două mânăstiri amintite sunt strâns legate de Apostolul Cel Întâi Chemat, noua mânăstire înființată în noiembrie 2004 a fost închinată Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a fost primul dascăl al Sfântului Apostol Andrei.
Iar al doilea ocrotitor al noii mânăstiri a fost numit Sfântul Mucenic Dasie, martir dobrogean care a trăit în secolele III-IV și a fost rod vrednic al seminței creștine aruncate în acest ținut de Sfântul Apostol Andrei.
În acest mod, noua mânăstire s-a dorit încă de la începuturile ei a fi o ofrandă adusă sfinților din primele secole creștine și în același timp o permanentă amintire pentru lumea contemporană a faptului că suntem datori să păstrăm și să transmitem mai departe sămânța creștină adusă aici de Sf. Apostol Andrei și păstrată cu atâta jertfă de două mii de ani.
Un eveniment semnificativ pentru noua mânăstire, l-a reprezentat ziua de 6 iulie 2006, când Înalt Prea Sfințitul Ilarion, Mitropolit de Silistra (în Bulgaria), neuitându-se la sărăcia micului așezământ monahal de curând înființat, a dăruit acestuia o părticică din mâna Sfântului Mucenic Dasie. Paraclisul mânăstirii este placat cu piatră şi împodobit cu pictură bizantină reprezentând sfinţi din Dobrogea şi scene din viaţa Sfântului Mucenic Dasie.
O altă mare binecuvântare pe care Dumnezeu a dăruit-o mânăstirii a fost primirea unei părticele din cinstitele moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel, în prezent, în Paraclisul mânăstirii se află spre închinare moaştele Sfântului Mucenic Dasie și ale Sfântului Ioan Botezătorul, precum şi o copie adusă din Rusia a icoanei făcătoare de minuni „Maica Domnului – Potoleşte întristările noastre”.
Mânăstirea Dervent
Părintele Gherman de la Dervent povestește câte ceva din istoria și tainele acestui sfânt locaș:
“Tradiția acestei Sfinte Mânăstiri ne spune ca pe malul drept al Dunării, în apropiere, la o distanță de numai doi kilometri de mânăstirea Dervent, a existat o cetate antică romană cu numele de Dervent, nume care înseamnă lagăr sau garnizoană romană, dar și vad de trecere sau trecătoare în limba turcă. Cetatea Dervent, după o epoca înfloritoare până pe la anul 1036, a fost distrusă de pecenegi atunci când au fost distruse și cetățile Dinocetia, Capidava și Sucidava. Astăzi, în zonă, încă se pot vedea ruinele acestei vechi cetăți romane.
Pe la sfârșitul secolului I după Hristos, Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat la apostolie, în misiunea sa creștină ajunge să-L propovăduiască pe Hristos în Scythia Minor, adică în Dobrogea noastră de astăzi, care în acea vreme făcea parte din Imperiul Roman. (…) Mai târziu opera misionară a Sfântului Apostol Andrei va reveni unor ucenici ai Sfântului, anume un preot și trei fecioare care vor veni în marea cetate Dervent la Dunăre să-l mărturisească pe Hristos. Ajunși aici cei patru sunt prinși și condamnați la moarte, după ce fuseseră sfătuiți să se lepede de Hristos. În momentul martirajului, tradiția acestui Sfânt Lăcaș ne spune că ei erau așezați astfel: Preotul se afla pe locul în care se află acum Crucea Sfântă din absida stângă a bisericii, crucea făcătoare de minuni și tămăduitoare, iar cele trei fecioare se aflau în fața bisericii, mai precis în fața Sfântului Altar. (…) Pe locul unde au fost ele martirizate tradiția ne spune ca au crescut din pământ patru pietre în forma de cruce cu însușiri tămăduitoare și făcătoare de minuni. (…)
Foarte mulți bolnavi aflați în suferințe, aflați în primejdii și necazuri, cu diferite boli și fără nici o speranță au găsit alinarea în suferințe și tămăduirea, numeroși ologi, șchiopi, surzi, muți care au venit aici cu credință s-au tămăduit, unii dintre ei și-au lăsat chiar bastoanele și cârjele în acest loc spre mărturie și spre încredințarea altor persoane că aceste Sfinte Cruci sunt purtătoare de har dumnezeiesc și tămăduitoare, purtătoare de leac, așa se mai numesc în popor.
Cetatea Dervent, după cum v-am spus, a fost distrusă pe la anul 1036. După ce Sfintele Cruci au crescut din pământ sigur că, în jurul lor, au apărut aici și niște comunități monahale. Viața creștină în Dobrogea, viața bisericii în primele veacuri era foarte bine organizată. Era o viață creștină intensă, existau foarte multe comunități monahale, foarte multe biserici, foarte multe mânăstiri. Chiar și astăzi această zonă, fosta Scythia Minor, încă se mândrește cu acele ruine și acele biserici, cu criptele Sfinților Martiri care au fost descoperite în Dobrogea pentru ca aici a fost o viață intensă în Hristos, o trăire duhovnicească aleasă. În 1036 a fost distrusă și cetatea Dervent. Dupa cateva secole bineinteles ca locurile unde se aflau Sfintele Cruci au devenit pustiite, Dobrogea fiind ocupata de Imperiul Otoman. (…) Dupa Razboiul de Independenta, Sfintele Cruci se redescopera in chip minunat si am sa va spun si un miracol care s-a intamplat cu aceste Sfinte Cruci purtatoare de har dumnezeiesc. Tanarul Ionica, ciobanas in satul Coslugea, din apropierea Sfintei Manastiri Dervent, se afla cu oile prin preajma Sfintelor Cruci. Ionica era surdomut din nastere. Ne dam si noi seama de aceasta mare suferinta pe care o avea. El fiind foarte obosit adoarme facandu-si capatai chiar bratele Crucii Sfinte a Preotului unde ne aflam noi acum. Si, printr-o descoperire dumnezeiasca, dupa putin timp, este trezit, auzind pentru prima data in viata lui tunetele de afara si oile care intre timp se indepartasera de el. Ne dam seama ce mare bucurie l-a cuprins! A sarutat Sfanta Cruce cu credinta, i-a multumit lui Dumnezeu pentru acest miracol. Nu se mai stia exact locul in care se afla Sfanta Cruce. Se auzise candva ca pe aceste locuri ar fi existat si alte Sfinte Cruci facatoare de minuni. Dar nu se mai stia locul exact. Asadar i-a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta mare minune si a zvonit despre aceasta la toti locuitorii din imprejurimi. Acest miracol a ramas inca viu in amintirea locuitorilor de pe aceste meleaguri dobrogene.”
Mai multe
Follow-up: În căutarea perlei din adâncuri – atelier de dezvoltare personala (decembrie 2012, ianuarie 2013)
(vezi în full-screen)
(vezi în full-screen)
(vezi în full-screen)
Structura cursului:
- Originile înstrăinării de sine
- Autorii identității tale
- Umbra din spatele măștii
- Dezvrăjire și eliberare
- Drumul spre centru
Atelierul începe pe 29 octombrie, de la ora 19:00 și se desfășoară de-a lungul a 5 ședințe săptămânale consecutive. În cadrul atelierului vor fi folosite tehnici creative, lucru cu simbolul, joc de rol, imaginație ghidată și tehnici de relaxare. Durata fiecărei ședințe va fi de două ore și jumătate. Atmosfera va fi caldă, relaxată, profund interactivă, confortabilă, înmiresmată cu arome de ceai fructat.
Detalii:
Mai multeFollow-up: Simbolurile cu Doina RUȘTI (aprilie 2010, Hobby Cafe)
Curs de simboluri cu Doina RUSTI, aprilie 2010, Hobby Cafe.
Mai multeFollow-up: Măști, umbre și peceți ale eului – Atelier de autocunoaștere și dezvoltare personală (din 29 octombrie 2012)
(vezi în full-screen)
(vezi în full-screen)
(vezi în full-screen)
În fiecare zi când mergi la seviciu porți eticheta corespunzătoare profesiei tale. Cu prietenii joci rolul pe care ți l-a distribuit grupul din care faci parte. Acasă devii părinte, soț / soție, fiu sau fiică, frate sau soră. Atunci când apelezi la un anumit serviciu devii client sau consumator.
Structura cursului:
- Originile înstrăinării de sine
- Autorii identității tale
- Umbra din spatele măștii
- Dezvrăjire și eliberare
- Drumul spre centru
Atelierul a început pe 29 octombrie, de la ora 19:00 și s-a desfășurat de-a lungul a 5 ședințe săptămânale consecutive. În cadrul atelierului sunt folosite tehnici creative, lucru cu simbolul, joc de rol, imaginație ghidată și tehnici de relaxare.
Mai multeFollow-up: cum a fost în excursia la Peştera Sfântului Dimitrie Basarabov, la Ivanovo şi la Cetatea Medivală Cherven
Pe data de 7 octombrie 2012 am fost într-o călătorie plină de tâlc, pe teritoriul bulgăresc din apropierea Dunării. Mai jos, descriere și fotografii.
Mai multe